|
Bruxelles, 17 martie 1999
|
In conditiile in care perspectiva largirii Comunitatii Europene, prin
aderarea la acest organism a unor tari din centrul si estul Europei
devine o realitate din ce in ce mai apropiata, este interesant de cunoscut
conditiile in care va fi posibila circulatia libera a medicilor stomatologi
in spatiul comunitar. Strategia de preaderarpresupune constituirea unui
parteneriat de aderare, in cadrul caruia sunt exercitate multiple forme
de asistenta pentru tarile canditate, pe baza unui program bine stabilit,
a carui scop este sa familiarizeze pe acestea cu politicile comunitare
din diferitele domenii de activitate ale UE. Pentru a se pregati pentru
aderare, tarile candidate vor trebui sa cuprinda, in programele nationale
pentru aderare, prioritatile politicii economice si sociale stabilite
in cadrul unei strategii unice. In aceste conditii, TAIEX (Tehnical
Assistance Information Exchange Office), birou care functioneaza in
cadrul Comisiei Europene are drept scop sa ajute asociatiile profesionale
neguvernamentale din tarile Europei Centrale si de Est, in schimbul
de informatii necesar pentru integrarea europeana. in colaborare cu
Dental Liaison Committee, din cadrul UE, TAIEX a organizat, la Bruxelles,
in 17 Martie 1999, un seminar cu tema "Legislatia europeana in
domeniul stomatologiei", la care au fost invitate asociatii reprezentative
din Europa Centrala si de Est, astfel incat tarile interesate sa-si
alinieze legislatia la cerintele comunitare.
Competente necesare pentru dreptul de practica stomatologica in tarile
Uniunii Europene.
Tratarea pacientilor este responsabilitatea principala a medicilor.
Fiecare persoana trebuie sa fie sigura ca medicii care practica aceasta
meserie in tarile Uniunii Europene au cunostinte solide si o inalta
pregatire profesionala, conditii absolut necesare pentru siguranta si
protectia pacientilor lor.
Directivele 78/687/EEC prevad o lista de materii de studiu care constituie
un minimum care se cere in cadrul facultatilor de stomatologie europene.
Profilul medicului stomatolog din tarile europene a fost stabilit prin
documentul III/D/617/5/86. Desii acest document contine informatii utile
referitoare la obiectivele de studiu care trebuie invatate, la responsabilitatile
si stributiile generale ale unui medic, nu se refera si la nivelul de
competenta necesar unui stomatolog care practica in tarile Uniunii Europene,
in vederea asigurarii unei asistente stomatologice de buna calitate.
Acest document a fost propus ca o anexa la Directivele Stomatologice
privind competentele clinice de baza cerute tuturor medicilor stomatologi
stagiari sau care practica de putin timp stomatologia in tarile Uniunii
Europene.
In contextul acestui document, notiunea de competenta clinica se refera
la o combinatie de calificari si cunostinte care acorda clinicianului
dreptul de a aplica o procedura clinica specifica. Cunostintele necesare
includ o buna intelegere si insusire a principiilor biologiei moleculare,
anatomiei si fiziologiei si a proceselor fiziopatologice. Nu sunt suficiente
doar manualitatea sau nivelul cunostiintelor teoretice, pentru obtinerea
unor rezultate bune este nevoie de mult mai mult. Dobandirea competentei
profesionale se poate realiza printr-o diversitate de programe de educatie
continua. Acestea difera de la o tara la alta, dar acest impediment
poate fi depasit prin adoptarea unor competente clinice de baza, valabile
in toate tarile Uniunii Europene.
Competentele clinice, prezentate in continuare, sunt considerate minimum
necesar, pretutindeni in Europa, pentru practicarea unei stomatologii
de inalt nivel. Aceasta lista nu acopera toate competentele pe care
medicina stomatologica moderna le presupune si nu ar trebui sa limiteze
dezvoltarea ulterioara de educatie continua sau sa fie folosite in vederea
promovarii notiunii de ultraspecializare in stomatologie. Oricum, fara
aceste competente de baza nici un medic nu ar putea practica medicina
in vreo (sau o) tara membra a Uniunii Europene.
Pentru a putea practica stomatologia generala in tarile Uniunii Europene,
medicul trebuie sa cunoasca foarte bine Directivele continute in documentul
78/687/EEC si sa demonstreze competenta in aplicarea urmatoarelor proceduri
terapeutice.
1. Efectuarea exemenului clinic al pacientului si stabilirea diagnosticului
1.1 Stabilirea corecta a anamnezei si istoricului bolii, efectuarea
examenului intraoral si extraoral, diagnosticarea afectiunilor dento-parodontale
si stabilirea planului de tratament.
1.2. Identificarea manifestarilor orale ale bolilor sistemice si trimiterea
pacientului la medicul generalist.
1.3 Aprecierea starii generale de sanatate a pacientului si a gradului
in care o eventuala boala sistemica ar putea afecta trataamentul stomatologic
stabilit (sau aplicat).
1.4. Depistarea precoce a afectiunilor orale, inclusiv a cencerului
de la acest nivel
1.5. Diagnosticarea si inregistrarea anomaliilor de dezvoltare si a
bolilor din teritoriul oro-maxilo-facial, folosind clasificarile internationale
in vigoare.
1.6. Diagnosticul si stabilirea solutiei terapeutice a pacientului cu
dureri de cauza oro-faciala, dentara si cranio-mandibulara.
1.7. Diagnosticul si tratamentul
1.8 Aplicarea tehnicilor radiografice dentare, protejand pacientul si
echipa stomatologica de radiatiile ionizante.
1.9. Recunoasterea semnelor patologice radiografice ale afectiunilor
din cavitatea orala. Termenul "oral" nu se poate rezuma doar
la cavitatea orala, ci se poate extinde si la teritoriile invecinate,
de la nivelul capului si gatului.
2. Comunicarea si educatia sanitara a pacientului.
2.1. Comunicarea efectiva cu pacientii.
2.2. Explicarea tehnicilor de periaj dentar si de folosire a dental-floss-ului.
3. Probleme de etica si jurisprudenta.
3.1. Explicarea etapelor de tratament, in vederea obtinerii consimtamantului
din partea pacientului.
3.2. Intelegera corecta a legislatiei stamatologoce valabila in tarile
Uniunii Europene.
3.3 Cunoasterea propriilor competente profesionale si colaborarea cu
medicii specialisti, generalisti sau stomatologi, atunci cand starea
pacientului o impune.
4. Tratamentul
4.1 Indepartarea depozitelor moi si tartrice de pe dinti.
4.2. Incizia, decolarea si replasarea lamboului mucozal, in cadrul procedurilor
de mica chirurgie orala.
4.3. Operatiile cu lambou si gingivectomia.
4.4. Efectuarea tratamentelor endodontice la dintii mono sau pluriradiculari.
4.5. Chirurgia periapicala aplicata in cazul proceselor patologice periapicale.
4.6. Extractiile dentare de rutina.
4.7. Extractia chirurgicala a radacinilor subgingivale, fracturate sau
a dintilor traumatizati.
4.8. Biopsiile.
4.9. Protezarea prin lucrari conjuncte, partila sau totale. De asemenea
medicul trebuie sa aprecieze daca este indicata protezarea prin implant
dentar, sa efectueze interventia, daca are competenta necesara sau sa
trimita pacientul la medicul care este abilitat sa o faca.
4.10. Restabilirea functiilor dentare folosind intregul arsenal omologat
de materiale de restauratie.
4.11. Tratarea pacientilor care prezinta afectiuni ortodontice minore
si trimiterea pacientilor cu inghesuiri dentare sau malocluzii severe
la medicul specialist ortodont.
5. Urgente medicael
5.1. Acordarea primului ajutor prin resuscitare cardio-respiratorie.
6. Mamagementul practicii stomatologice
6.1. Adoptarea pozitiei de lider al echipei stomatologice, folosin toate
categoriile de personal mediu si auxiliar.
Medicii stomatologi trebuie sa fie capabili sa urmeze aceste proceduri
in cazul pacientiilor adulti si copii, al pacientilor cu probleme medicale,
cu tare fizice sau mentale, aceste competente de baza nefiind restrictive,
reprezentand doar o parte a obiectelor de studiu