Art 1. Vocatia medicului consta in apararea sanatatii fizice
si mentale a omului si usurarea suferintei, respectarea vietii si
demnitatii persoanei umane, fara discriminare de varsta, rasa, religie,
nationalitate, de conditie sociala, de ideologie politica si pentru
orice alt motiv, in timp de pace ca si in timp de razboi.
Angajamentul medicului
Art 2. In exercitarea profesiunii sale, medicul se angajeaza
sa dea prioritate intereselor sanatatii bolnavului. Medicul nu-si
poate folosi cunostintele profesionale decat pentru a ameliora sau
mentine sanatatea celor ce i se incredinteaza, la cererea lor; in
nici un caz el nu poate actiona in detrimentul lor.
Art 3. Medicul isi interzice sa impuna pacientului opiniile
sale personale, filozofice, morale sau politice in cursul exercitarii
profesiunii sale.
Consimtamantul avizat (in cunostinta de cauza)
Art 4. In afara cazurilor de urgenta, medicul va instrui pe
bolnav asupra efectelor si consecintelor asteptate ale tratamentului.
El va solicita consimtamantul pacientului, mai ales atunci cand actele
propuse prezinta un risc serios. Medicul nu poate substitui propria
conceptie asupra calitatii vietii celei ce apartine pacientului.
Independenta morala si tehnica
Art5. Medicul trebuie sa dispuna de intreaga libertate profesionala
si de conditii tehnice si morale care sa-i permita sa actioneze cu
toata independenta, atat atunci cand sfatuieste cat si atunci cand
actioneaza.
Pacientul ar trebui sa fie informat daca aceste conditii nu ar fi
intrunite.
Art 6. Atunci cand medicul actioneaza in contul unei autoritati
private sau publice, atunci cand este insarcinat cu o misiune de catre
o terta persoana sau o institutie, el trebuie de asemenea sa-l informeze
pe pacient.
Secretul profesional
Art 7. Medicul este confidentul necesar al pacientului. El
trebuie sa-i garanteze secretul total al tuturor informatiilor pe
care le-ar culege si constatarilor pe care le-ar opera in urma contactelor
cu acesta. Secretul medical nu este abolit prin moartea pacientului.
Art 8. Medicul trebuie sa respecte viata particulara a pacientilor
si sa ia orice masura necesara pentru a face imposibila revelarea
a ceea ce el ar afla cu ocazia exercitarii profesiei sale.
Atunci cand dreptul national prevede exceptii de la obligatia secretului
medical, medicul va putea solicita avizul prealabil al Ordinului sau
organizatiei profesionale cu competenta similara.
Art 9. Medicii nu pot colabora la constituirea de banci electronice
de date medicale punand in pericol sau micsorand dreptul pacientului
la intimitate, securitate si protectie a vietii sale particulare.
Orice banca de date medicale informatizate ar trebui plasata sub responsabilitatea
etica a unui medic desemnat nominal.
Bancile de date medicale nu pot avea nici o legatura cu alte banci
de date.
Competenta medicului
Art 10. Medicul trebuie sa faca apel la toate resursele stiintelor
medicale pentru a le aplica intr-o maniera adecvata pacientului sau.
Art 11. El nu-si poate asuma o competenta pe care nu o poseda.
Art 12. El trebuie sa apeleze la un confrate indata ce un
examen (examinare) sau un tratament ii depaseste cunostintele (competenta).
Ajutorarea muribunzilor
Art 13. Medicina implica in orice imprejurari respectarea
constanta a vietii, a autonomiei morale si a liberei alegeri a pacientului.
Totusi, medicul poate, in caz afectiune incurabila si terminala, sa
se limiteze la a usura suferintele fizice si morale ale pacientului,
dandu-i tratamente adecvate si mentinand atat cat e posibil calitatea
unei vieti care se incheie.
Este imperativ ca muribundul sa fie asistat pana la sfarsit si sa
se actioneze in asa fel iincat sa i se permita sa-si pastreze demnitatea.
Grefa de organe
Art 14. In cazul unui bolnav pentru care este imposibilsa
se inverseze procesul terminal de incetare a functiilor vitale intretinute
artificial, medicii se vor asigura de decesul pacientului tinand cont
de datele cele mai recente ale stiintei.
Cel putin doi medici vor veghea la stabilirea separat a unui document
asupra acestei situatii. Ei vor fi independenti de echipa insarcinata
cu grefa.
Art 15. Medicii insarcinati cu prelevarea unui organ destinat
grefei pot aplica tratamente speciale, care sa vizeze mentinerea in
activitate a organelor destinate acestei grefe.
Art 16. Medicii prelevanti se vor asigura prin toate mijloacele
posibile ca donatorul nu a exprimat vreo parere in timpul vietii,
in scris sau fata de cei apropiati.
Reproducere
Art 17. Medicul va da pacientului la cerea sa orice informatie
utila in materie de reproducere si de contraceptie.
Art 18. Este conform eticii pentru un medic determinat de
propriile convingeri sa refuze sa intervina in procesul reproducerii
sau in caz de intrerupere de sarcina sau avort invitand pe interesati
sa solicite avizul altor confrati.
Experimentul uman
Art 19. Progresul in medicina e bazat pe cercetare, care nu
se poate lipsi de experimentarea pe om.
Art 20. Protocolul oricarei experiente proiectate pe om trebuie
supus, in prealabil, unei comisii de etica independente de experimentator
pentru avizare si sfat.
Art 21. Consimtamantul liber si in cunostinta de cauza al
subiectului experimentarii va fi luat dupa ce acesta va informat intr-un
mod adecvat asupra obiectivelor, metodelor si beneficiilor scontate
ca si asupra riscurilor si neplacerilor potentiale fiind dreptul subiectului
sa nu participe sau sa se retraga in ultimul moment.
Art 22. Medicul nu poate asocia cercetarea biomedicala cu
ingrijirile medicale, in vederea achizitionarii de cunostinte medicale
noi, decat in masura in care aceasta cercetare biomedicala este justificata
de o utilitate diagnostica sau terapeutica potentiala in privinta
bolnavului.
Tortura si tratamente inumane
Art 23. Medicul niciodata nu trebuie sa asiste sau sa admita
acte de tortura sau alta forma de tratamente crude, inumane sau degradante
oricare ar fi argumentele invocate (greseala comisa, acuzatie, credinta)
si acest lucru in toate situatiile ca si in caz de conflict civil
sau armat.
Art 24. Medicul nu trebuie sa-si foloseasca niciodata cunostintele,
competenta si abilitatea pentru a facilita folosirea torturii sau
orice proces penal.
Medicina si societatea
Art 25. Pentru indeplinirea misiunii sale umanitare, medicul
are dreptul la protectia legala a independentei sale profesionale
in timp de pace cat si in timp de razboi.
Art 26. Medicul care actioneaza individual sau prin intermediul
organizatiilor profesionale are datoria sa atraga atentia colectivitatii
asupra insuficientelor, in domeniul calitatii ingrijirilor si independentei
profesionale a practicienilor.
Art 27. Medicii sunt chemati sa participe la elaborarea si
executarea tuturor masurilor colective care vizeaza sa imbunatateasca
prevenirea, diagnostiscul si tratamentul bolilor; in special, sa colaboreze
din punct de vedere medical la organizarea primului ajutor, mai ales
in caz de calamitate.
Art 28. El trebuie sa participe in masura competentelor si
posibilitatilor la imbunatatirea constanta a calitatii ingrijirilor
prin cercetare si perfectionare continua astfel incat sa ofere pacientului
ingrijiri conforme cu datele stiintei.
Confraternitate (relatii de colegialitate)
Art 29. Regulile confraternitatii sunt instaurate in interesul
pacientilor. Ele au drept scop sa-i scuteasca pe acestia de a fi victimele
manevrelor de concurenta neloiala intre medici. Acestia pot, din contra,
sa considere in mod legitim calitatile profesionale recunoscute de
omologii lor.
Art 30. Medicul chemat sa dea ingrijiri unui pacient aflat
deja sub ingrijirea unuia din confrati, trebuie sa se straduiasca
sa ia legatura cu acesta din urma in interesul bolnavului si daca
nu a existat opozitie din partea acestuia.
Art 31. Nu este o abdicare de la datoria de confraternitate
daca medicul comunica organului profesional competent nesupunerea
la regulile de etica medicala si de competenta profesionala despre
care el a avut cunostinta.
Publicitatea descoperirilor
Art 32. Medicul are datoria sa faca cunoscute cu prioritate
in presa profesionala descoperirile ce le va fi facut sau concluziile
studiilor sale stiintifice in materie de diagnostic si terapie. El
le va supune criticii confratilor in forme apropiate inainte de a
le face cunoscute publicului medical.
Art 33. Orice exploatare publicitara a unui succes profesional
medical in profitul unei persoane, grup de persoane sau al unei scoli
este contrar eticii medicale.
Continuitatea ingrijirilor
Art 34. Medicul, oricare ar fi specialitatea sa, trebuie sa
considere ca o datorie sa dea ingrijiri de urgenta unui bolnav in
pericol imediat daca nu este asigurat ca alti medici pot aduce aceste
ingrijiri si sunt capabili de ele.
Art 35. Medicul care accepta sa dea ingrijiri unui pacient
se angajeaza sa le asigure continuitatea, la nevoie, cu ajutorul unor
medici asistenti, inlocuitori sau asociati avand aceeasi competenta
si calificare.
Libera alegere
Art 36. Libera alegere a medicului de catre pacient este un
principiu fundamental al relatiei pacient-medic.
Medicul trebuie sa respecte si sa faca sa se respecte aceasta libertate
de alegere.
Medicul poate refuza insa sa dea ingrijiri, in afara de cazul cand
este vorba de un pacient in pericol.
Greva medicala
Art 37. Atunci cand un medic hotaraste sa participe la un
refuz colectiv si organizat al ingrijirilor, nu este dispensat de
obligatiile sale etice fata de pacientii carora trebuie sa le garanteze
ingrijirile urgente si cele necesare bolnavilor in tratament.
Onorarii
Art 38. Medicul face dovada de moderatie si discretie in fixarea
onorariilor sale.
In aceste limite medicul va tine seama in stabilirea onorariilor,
in lipsa de contract sau de conventie individuala sau colectiva, de
importanta serviciului oferit, de circumstantele particulare eventuale,
de propria sa competenta si de situatia economica a pacientului.
Conferinta Internationala a Ordinelor si Organismelor
cu atributii similare